posléde adv. – În expresia înv. de poslede: oboșnuit, de rînd. Sl. poslĕdĭ „pe urmă” (Tiktin). – Der. posledui, vb. (a confrunta, a verifica, a colaționa), din sl. poslĕdovati, cultism din sec. XVII, înv.; posleț (var. poslete), s. m. (ultima țuică din distilare, cea mai proastă; apă chioară); posleți, vb. refl. (despre țuica din distilare – a începe să-și piardă calitățile). Cf. Cihac, II, 279; Conev 64. Vezi definitia »

AZÍDE (‹ fr. {i}) s. f. pl. 1. Săruri instabile ale acidului azothidric. 2. Combinații organice cu formula generală RN₃ sau RCON₃, instabile, care se descompun prin încălzire, uneori cu explozie. Vezi definitia »

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre) Vezi definitia »

LIPÍDE s.f.pl. Substanțe organice din grupa esterilor de acizi grași și alcooli, care prin oxidarea lor produc căldura organismului. [Sg. lipidă. / < fr. lipides, cf. gr. lipos – grăsime, eidos – formă]. Vezi definitia »

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere. Vezi definitia »