POLIGENÍSM s. n. ipoteză potrivit căreia diferitele rase umane ar proveni din câteva tipuri primitive, considerate ca specii; poligenie. (< fr. polygénisme) Vezi definitia »

EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos) Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM s.n. Tendință de îndreptare a unei plante spre locurile cele mai umede ale unui sol, unde se poate dezvolta în condiții optime. [< fr. hydrotropisme, cf. gr. hydor – apă, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism) Vezi definitia »

AUTOMATÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. ♦ Însușire a sistemului nervos de a organiza anumite mișcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conștientă a lor. [Pr.: a-u-] – După fr. automatisme. Vezi definitia »