EURITMÍE s.f. 1. Îmbinare armonioasă a elementelor componente ale unei opere de artă (sunete, mișcări, linii etc.). 2. Funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen. -iei. / < fr. eurythmie, lat. eurythmia, cf. gr. eu – bine, rhythmos – ritm]. Vezi definitia »

TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. (< fr. titubation) Vezi definitia »

CULTIVÁȚIE s. f. întreținere a solului cu ajutorul cultivatorului (II). (< it. cultivazione) Vezi definitia »

INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio) Vezi definitia »

CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie. Vezi definitia »