pláviță, plávițe, s.f. (reg.) 1. nuia cu care se leagă snopul. 2. lână de culoare albă. Vezi definitia »

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende) Vezi definitia »

VARIÁNȚĂ s. f. 1. număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. (< fr. variance) Vezi definitia »

HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s.f. Substanță chimică folosită ca antiseptic în infecțiile renale și intestinale și în industria rășinilor sintetice; urotropină. [< fr. hexamétylènetétramine]. Vezi definitia »

boárfă (boárfe), s. f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwan ‹ germ. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”. Vezi definitia »