RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstítui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer]. Vezi definitia »

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă. Vezi definitia »

închipurluí, închipurluiésc, vb. IV (reg., înv.) a drege ceva cu ce ai la îndemână, a închipui ceva, a închipa ceva, a înjgheba ceva (din ce ai la dispoziție). Vezi definitia »

săruí, săruiésc, vb. IV (reg.) a săra. Vezi definitia »

ȘTIFTUÍ, știftuiesc, vb. IV. Tranz. A pune știfturi. – Știft + suf. -ui. Vezi definitia »