HIPERATÓM s. m. atom instabil, în care unul dintre nuclee este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon. (< hiper- + atom) Vezi definitia »

LEUCÓM, leucoame, s. n. Boală de ochi constând în formarea unei pete albe pe cornee și care poate duce la orbire; albeață. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome. Vezi definitia »

BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urât]. Vezi definitia »

Om cu capu mare care a bruiat sistemele nasa =)) Vezi definitia »

ADENOSARCÓM s.n. (Med.) Tumoare malignă a țesutului glandular și conjunctiv. [< fr. adénosarcome, cf. gr. aden – glandă, sarx – carne]. Vezi definitia »