Definita cuvantului negativitate
NEGATIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi negativ. ◊ (fil.) principiu, funcție a negației care se exercită ca tendință imanentă a contradicției spre autodepășire și autodezvoltare. 2. însușire a unui corp încărcat cu electricitate negativă. (< fr. négativité)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu negativitate
JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate. Vezi definitia »
OMOGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♦ Însușire a unei formule, a unei relații etc. de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité]. Vezi definitia »
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște. Vezi definitia »
ETÁTE s.f. Vârstă. ◊ În etate = bătrân. [< lat. aetas]. Vezi definitia »
DUMNEZEIÉȘTE adv. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-ieș-] – Dumnezeu + suf. -ește. Vezi definitia »