CLINOSTATÍSM s.n. Modificările fiziologice rezultate din poziția culcată a corpului. [< fr. clinostatisme, cf. gr. klinein – a culca, statis – ședere]. Vezi definitia »

IDIOMORFÍSM s. n. Proprietate a unui mineral de a apărea, datorită structurii lui interne și compoziției chimice, delimitat de forme cristalografice plane. [Pr.: -di-o-] – Idiomorf + suf. -ism. Vezi definitia »

MENȘEVÍSM s.n. Curent oportunist de dreapta care a apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse și care susținea o politică de subordonare a proletariatului față de burghezie. [< rus. menșevizm]. Vezi definitia »

BIZANTINÍSM, bizantinisme, s. n. Mod de a acționa în viața publică și particulară prin intrigi, prin subtilități inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme. Vezi definitia »

DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme]. Vezi definitia »