ASTERÍSM s. n. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. (< fr. astérisme) Vezi definitia »

CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin. – Din cabotin + suf. -ism. Vezi definitia »

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme]. Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. Vezi definitia »

NARCISÍSM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. – Din fr. narcissisme. Vezi definitia »