STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură. Vezi definitia »

CHITÁRĂ s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra) Vezi definitia »

UVEÍTĂ s.f. Inflamație a uveei. (din fr. uvéite) Vezi definitia »

MNEMOTÉHNICĂ s.f. Complex de reguli care au ca scop însușirea și păstrarea în memorie a unor informații necesare; mnemotehnie; mnemonică. [< fr. mnémotechnique, cf. gr. mneme – memorie, techne – artă]. Vezi definitia »

JÍMBLĂ, -le s.f. Pâine albă, franzelă Var. (Trans.) jemblă, (Mold.) jemlă, jemnă -Din germ. Semmel „pâine albă”, mag. Zsemlye, pol. Žemla Vezi definitia »