TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. Vezi definitia »

MICROCASÉTĂ s. f. minicasetă. (< fr. microcassette) Vezi definitia »

ANTROPOFÍTĂ s. f. plantă cultivată. (< fr. anthropophyte) Vezi definitia »

CUTURIÉRĂ s.f. (Franțuzism) Croitoreasă. [< fr. couturière]. Vezi definitia »

PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. Vezi definitia »