INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance. Vezi definitia »

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță. Vezi definitia »

stráchină (-ắchini), s. f. – Vas de lut ars, ceramică etc., blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoică” (Cihac, II, 704; Murnu 54), cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich, Lexicon, 887) trebuie să provină din rom. Vezi definitia »

pârcioácă, pârcioáce, s.f. (reg.) țuică, rachiu de calitate inferioară. Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s.f. Totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). [Cf. fr. nervature, germ. Nervatur, it. nervatura]. Vezi definitia »