HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr. hassidisme) Vezi definitia »

autism Vezi definitia »

COOPERATIVÍSM s. n. (Rar) Cooperatism. – Cooperativ + suf. -ism. Vezi definitia »

CLASICÍSM s.n. 1. Principiile estetice ale literaturii și artei greco-latine; atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor. ♦ Arta și literatura grecească din sec. V-IV î.e.n., când acestea au atins apogeul, bazându-se pe un ideal de frumusețe armonioasă, echilibrată și senină. 2. Curent literar și artistic apărut în Franța și răspândit apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care avea ca model de creație operele antichității greco-latine. 3. Ansamblul caracterelor unei opere clasice; perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate în creație. [Cf. fr. classicisme, it. classicismo]. Vezi definitia »

IUDAÍSM s.n. Religie răspândită în rândurile evreilor, având ca izvor al dogmei sale Biblia și Talmudul; mozaism. [Pron. iu-da-ism. / < lat. iudaismus, cf. fr. judaïsme]. Vezi definitia »