NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme. Vezi definitia »

DEFENSÍSM s. m. atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război. (< fr. défensisme) Vezi definitia »

PROBABILIORÍSM s.n. Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia nu suntem obligați să respectăm legea când existența acesteia e mai puțin probabilă decât nonexistența ei. [Pron. -li-o-. / cf. it. probabiliorismo < lat. probabilior, comparativ al lui probabilis]. Vezi definitia »

ESPERANTÍSM s. n. Doctrină a partizanilor limbii esperanto. – Din fr. espérantisme. Vezi definitia »

QUAKERÍSM s. n. doctrina quakerilor, bazată pe a doua venire a lui Mesia. (< engl. quakerism, fr. quakérisme) Vezi definitia »