ASOCIAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare. (< fr. associationnisme) Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. Vezi definitia »

STATÍSM s.n. Însușirea a ceea ce este static. ♦ (Tehn.) Proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. [< fr. statisme]. Vezi definitia »

PROGNATÍSM s. n. conformație a feței omului, constând în proeminența anterioară a maxilarelor; progenie. (< fr. prognathisme) Vezi definitia »

PERENIALÍSM s. n. orientare în pedagogia contemporană americană care, apreciind că nota specifică a naturii umane rămâne neschimbată, consideră că educația este un fenomen unic, mereu cu aceleași scopuri și funcționalități. (< amer. perennial, veșnic + -ism) Vezi definitia »