ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement. Vezi definitia »

PARLAMÉNT s.n. Organ legislativ, total sau parțial eligibil, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor partide politice sau din deputați independenți. ♦ Clădire unde își ține adunările acest organ. [< fr. parlement, it. parlamento]. Vezi definitia »

MUZICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care cântă la un instrument muzical. [Cf. it. musicante, germ. Musikant]. Vezi definitia »

RADIÁNT, -Ă adj. 1. care radiază¹. 2. care se propagă prin radiație. (< fr. radian) Vezi definitia »

ORPIMÉNT s.m. Sulfură naturală de arsen, de culoare galbenă, folosită în pictură; auripigment. [< fr. orpiment]. Vezi definitia »