MULTIPLICATÍV, -Ă adj. care multiplică; care exprimă o multiplicare. ♦ numeral ~ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. (< fr. multiplicatif) Vezi definitia »

REDUCTÍV, -Ă adj. (log.; despre o demonstrație) care procedează prin reducție (6). (< germ. reduktiv) Vezi definitia »

COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif. Vezi definitia »

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putând elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif]. Vezi definitia »

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus. Vezi definitia »