KEDÍV s.m. (Ist.) Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. [< fr. khédive]. Vezi definitia »

OPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus) Vezi definitia »

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif]. Vezi definitia »

AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo]. Vezi definitia »

ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »