slugătorí, slugătorésc, vb. IV (reg.) 1. a sluji, a servi, a slugări. 2. (refl.) a se sluji (de ceva), a se folosi. Vezi definitia »

desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție. Vezi definitia »

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti. Vezi definitia »

1. Fonduri constituite într-o perioadă de gestiune, pe seama cheltuielilor, cu scopul acoperirii riscurilor și a pierderilor care pot apărea din cauza deprecierii bunurilor și a creșterii obligațiilor. 2. Sursă constituită pe seama cheltuielilor, pentru acoperirea unei pierderi sau a unei cheltuieli cu caracter probabil. 3. Post din pasivul bilanțului contabil, alimentat cu prelevări din profit și destinat acoperirii riscurilor viitoare. Vezi definitia »

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager. Vezi definitia »