PITIATÍSM, pitiatisme, s. n. (Med.) Ansamblu de tulburări nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pithiatisme. Vezi definitia »

IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦ Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [Pr.: -zu-i-] – Din fr. jésuitisme. Vezi definitia »

NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme]. Vezi definitia »

CONCEPTÍSM s. n. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare. (<fr. conceptisme) Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »