ORÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care se roagă, rugător. II. s. m. efigie funerară reprezentând persoana (îngropată) în genunchi. (< fr. orant) Vezi definitia »

PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento) Vezi definitia »

BIOELEMÉNT, bioelemente, s. n. Element chimic din compoziția celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-] – Din fr. bioélément. Vezi definitia »

ECHICURÉNT, -Ă adj. (Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. [< fr. équicourant, cf. lat. aequus – egal, currere – a alerga]. Vezi definitia »

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens]. Vezi definitia »