zăpăcí (-césc, -ít), vb. – A năuci, a buimăci, a ameți. Origine incertă. Poate din sl. zapačiti „a face să se învîrtescă” (Densusianu, GS, IV, 390), cf. opăci „a buimăci”, sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creație expresivă, cf. zap, cu suf. -ci. Legătura cu sl. (za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der. zăpăceală, s. f. (buimăceală); zăpăuc (var. zăbăuc), adj. (buimac). Vezi definitia »

UNCI- elem. „cârlig”. (< fr. unci-, cf. lat. uncus) Vezi definitia »

PISCI- elem. „pește”. (< fr. pisci-, cf. lat. piscis) Vezi definitia »

canci (țig.) I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic. Vezi definitia »

mogodíci s.m. (reg.) miez de papură tânără; papură verde. Vezi definitia »