SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia]. Vezi definitia »

AORTOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a pereților aortei. (< fr. aortosténose) Vezi definitia »

FURBÚRĂ, furburi, s. f. Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei, întâlnită în special la cai, în urma unui efort deosebit sau a unei alimentații neraționale. – Din fr. fourbure. Vezi definitia »

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng. Vezi definitia »

BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică. Vezi definitia »