ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica. Vezi definitia »

a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) Vezi definitia »

a-i da blană expr. (adol.) a accelera, a lua viteză, a se grăbi. Vezi definitia »

UNGVÍCULĂ s.f. (Bot.) Partea inferioară a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. [Cf. lat. unguiculus – unghie mică]. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă² + suf. -uță. Vezi definitia »