EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. Vezi definitia »

DINATRÓN s. n. (Electron.) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. – Din engl., fr. dynatron. Vezi definitia »

CRUȘÓN s. n. băuturi alcoolice cu fructe dulci și aromate, care se servește, cu sifon sau gheață ori cu vin spumos. (< fr. cruchon) Vezi definitia »

MENTÓN s. n. (med.) bărbie. (< fr. menton) Vezi definitia »

TALASOPLANCTÓN s. n. planctonul oceanelor. (< fr. thalassoplancton) Vezi definitia »