INOPOZÁBIL, -Ă, inopozabili, -e, adj. (Despre un act juridic) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât cele determinate de lege; neopozabil. – Din fr. inopposable. Vezi definitia »

SOLVÁBIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent² (II). (< fr. solvable) Vezi definitia »

POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putință. // s.n. Ceea ce este cu putință. [< lat. possibilis, cf. fr. possible]. Vezi definitia »

VEXÍL¹ s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille]. Vezi definitia »

CONSUMPTÍBIL, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este distrus, înstrăinat de la prima întrebuințare. (< lat. consumptibilis, după fr. consomptible) Vezi definitia »