ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence. Vezi definitia »

prájilă s.f. (reg.) 1. omletă. 2. mâncare făcută din lapte (acru sau dulce) amestecat cu mălai și ouă, peste care se toarnă untură încinsă. 3. grătar pe care se frige carne. Vezi definitia »

FACOSCLERÓZĂ s. f. indurație a cristalinului. (< fr. phacosclérose) Vezi definitia »

AUXÍNĂ s.f. Hormon vegetal care stimulează creșterea plantelor. [< fr. auxine, cf. gr. auxein – a crește]. Vezi definitia »

GNOMÓNICĂ s. f. tehnica de a construi cadrane solare. (< fr. gnomonique) Vezi definitia »