PORTÁNT, -Ă I. adj. (tehn.) construit pentru a suporta încărcături; de susținere. ♦ forță ~ă = portanță. II. s.m. 1. dispozitiv, la unele ambarcații cu rame, fixat în afara bordului, care sprijină furcheții. 2. (teatru) dispozitiv de susținere a decorurilor, a reflectoarelor. (< fr. portant) Vezi definitia »

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent) Vezi definitia »

DEBUTÁNT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant]. Vezi definitia »

BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec. Vezi definitia »

PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. Vezi definitia »