INCUBÁȚIE s.f. 1. Timp care se scurge de la pătrunderea microbilor sau a virusului în organism și până la apariția primelor simptome ale unei boli. 2. Proces de dezvoltare naturală sau artificială a embrionului de pasăre până la transformarea lui în pui. [Gen. -iei, var. incubațiune s.f. / < fr. incubation, cf. lat. incubatio]. Vezi definitia »

ADAPTOMETRÍE s. f. măsurare a adaptării retiniene. (< fr. adaptométrie) Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie. Vezi definitia »

întrelínie, întrelínii, s.f. (înv.) spațiu alb lăsat între două linii scrise, tipărite sau între liniile portativului muzical. Vezi definitia »

OLIGURÍE s.f. Diminuare a secreției urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos – puțin, ouron – urină]. Vezi definitia »