rau Vezi definitia »

DIRIBAU, fără plural, s.m. – 1.șantier de construcții, bina. 2. persoană care conduce un șantier sau un punct de lucru în construcții. 3. fig. muncă grea, silnică, în construcții sau la terasamente și în expresia „la diribau”. De la Direktor Bauingenieur, primii șefi de șantiere la noi fiind în general germani Vezi definitia »

șau s. invar. (țig.) persoană foarte importantă. Vezi definitia »

bleáu s. m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s. m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s. f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s. f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s. n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot. Vezi definitia »

CHARBONNEAU [șarbonó], Robert (1911-1967), scriitor canadian, de limbă franceză. Poet („Mici poeme regăsite”) și critic, el este totodată creatorul romanului de analiză în Canada („Fontile”). Vezi definitia »