PIROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte. ♦ Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor înalte ale corpurilor. [Gen. -iei. / < fr. pyrométrie]. Vezi definitia »

terezíe (-íi), s. f. – Taler de balanță. – Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija. Vezi definitia »

CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie. Vezi definitia »

PETROGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. – Din fr. pétrographie. Vezi definitia »

cârșíe (cârșíi), s. f. – (Banat) Stîncă, țanc. Sb., cr. kršje (DAR). Vezi definitia »