BIÉNIU s. n. interval de doi ani. (< lat. biennium) Vezi definitia »

PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Rar) Care are culoarea prazului; verde-deschis. – Praz + suf. -uliu. Vezi definitia »

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu. Vezi definitia »

MICAFÓLIU s. n. material electroizolant obținut din foi de mică lipite pe o bandă de hârtie. (după mica en feuille) Vezi definitia »

PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. Vezi definitia »