PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre) Vezi definitia »

ECOMÉTRU s. n. aparat folosit în ecometrie (2). (< fr. échomètre) Vezi definitia »

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro]. Vezi definitia »

NEÚTRU, -Ă adj. 1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranți, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină și la plural formă feminină. ♦ vocală ~ă = vocală medială. 4. (despre compuși) care nu prezintă nici caracter de acid și nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcină electrică. 5. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat. ◊ care nu are gonade funcționale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra) Vezi definitia »

MICROVOLTMÉTRU s.n. Voltmetru care măsoară tensiuni electrice foarte mici, de ordinul microvolților. [< fr. microvoltmètre]. Vezi definitia »