FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film. Vezi definitia »

PLANFÍLM s. n. suport semirigid transparent, din material sintetic neinflamabil, pe care se află o emulsie fotosensibilă. (< germ. Planfilm, fr. plan-film) Vezi definitia »

FILM s. n. 1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc. ◊ bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. arta cinematografică. 3. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini. 4. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. (< fr. film) Vezi definitia »

TEHNOFÍLM s. n. film cu caracter tehnic. (< tehno- + film) Vezi definitia »

hatálm (hatálmuri), s. n. – 1. Forță, violență. – 2. (Înv.) Amendă. – Var. hatal, hătal. Mag. hatalom, cf. hatalău. Vezi definitia »