SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță. Vezi definitia »

LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto. Vezi definitia »

MACARAGÍȚĂ, macaragițe, s. f. Muncitoare la o macara. – Macaragiu + suf. -iță. Vezi definitia »

POLISINTÉZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex în loc de mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse. Vezi definitia »

NOVELÉTĂ s. f. mică piesă muzicală în care predomină expresia lirică sau epică. (< it. novelletta) Vezi definitia »