Definita cuvantului nomenclatură
NOMENCLATÚRĂ s. f. 1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclatură
șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »
HIDROCINEMÁTICĂ s. f. ramură a hidrodinamicii care studiază mișcarea fluidelor, independent de forțele care se exercită asupra lor. (< fr. hydrocinématique) Vezi definitia »
cotiúgă s.f. (reg.) câine, cotarlă, cotei. Vezi definitia »
ORĂDEÁNCĂ, orădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Oradea. ♦ Locuitoare din municipiul Oradea. – Orădean + suf. -că. Vezi definitia »
mandarină, mandarine s. f. tânără atrăgătoare. Vezi definitia »