ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascète (< gr.). Vezi definitia »

COFRÉT s.n. Cutie care adăpostește aparatura de siguranță a unei instalații electrice etc. [< fr. coffret]. Vezi definitia »

LĂZĂRÉT s. n. v. lazaret. Vezi definitia »

MANTELÉT s.n. (Mil.) Adăpost ușor, făcut de obicei din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor etc. [Var. manteletă s.f. / cf. fr. mantelet, it. mantelletto]. Vezi definitia »

CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et. Vezi definitia »