REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »

WATTSECÚNDĂ, wattsecúnde, s. f. (Fiz.) Joule. – Din fr. wattseconde. Vezi definitia »

PSITACÓZĂ s.f. Boală infecțioasă a papagalilor, transmisibilă și omului. [< fr. psittacose, cf. gr. psittakos – papagal]. Vezi definitia »

SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. sémiotique, cf. gr. semeiotike < semeion – semn]. Vezi definitia »

BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fructul bananului; are formă lunguiață și este făinos, zaharos și aromatic. 2. Piesă de metal care se montează la capătul unei conducte electrice și se introduce într-un dispozitiv pentru a stabili contactul electric. – Fr. banane. Vezi definitia »