Definita cuvantului normal
NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu normal
ARTERIÁL, -Ă adj. referitor la artere. ◊ (despre sânge) care circulă prin artere. (< fr. artériel) Vezi definitia »
GAIÁL s. m. gaur domesticit. (< fr. gayal) Vezi definitia »
ECHINOXIÁL, -Ă adj. Al echinocțiului, referitor la echinocțiu. ◊ Linie echinoxială = dreaptă de intersecție a planului ecuatorului cu planul elipticii. [Pron. -xi-al, var. echinocțial, -ă adj. / cf. fr. équinoxial]. Vezi definitia »
PREVIZIONÁL, -Ă adj. referitor la previziune; care are capacitatea de a prevedea. (< fr. prévisionnel) Vezi definitia »
INTERINDIVIDUÁL, -Ă adj. Dintre indivizi, referitor la raporturile dintre indivizi. [Cf. fr. interindividuel]. Vezi definitia »