zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde Vezi definitia »

ZBÁNCĂ, zbánci, s. f. (Mold.) Ventuză, zbanț². (din pol., rus. banka = vas (1) și ventuză; cf. ucr. zbanočok) Vezi definitia »

SUBPARCÉLĂ s. f. porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. (după fr. sous-parcelle) Vezi definitia »

TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s. f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Tăgădui + suf. -eală. Vezi definitia »

SARBACÁNĂ s. f. 1. tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. 2. armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. (< fr. sarbacane) Vezi definitia »