tirștóc, tirștócuri, s.n. (reg.) stâlp vertical de care se prind canaturile ușii; ușor. Vezi definitia »

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

COLEDÓC¹ adj. canal ~ (și s. n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. (< fr. cholédoque) Vezi definitia »

LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătóc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară). Vezi definitia »

MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc]. Vezi definitia »