OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »

a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »

gâjulíe (gujulíe), gâjulíi (gujulíi), s.f. (reg., înv.) 1. insectă care nu poate zbura. 2. (cu sens colectiv) insecte, gângănii. 3. (cu sens colectiv) fructe uscate. Vezi definitia »

HIPERMAGNEZIEMÍE s. f. creștere a cantității de magneziu în sânge. (< fr. hypermagnésiémie) Vezi definitia »

ERITREMÍE, eritremii, s. f. (Med.) Poliglobulie. – Din fr. érythrémie. Vezi definitia »