RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură + suf. -iș. Vezi definitia »

șiș (-șuri), s. n. – Spadă, spadă pusă într-un baston. – Mr., megl. șiș. Tc. (per.) șiș (Șeineanu, II, 337, Lokotsch 1917), cf. bg., sb. šiš „frigare, vătrar”. Vezi definitia »

ruptáș, ruptáși, s.m. (înv.) 1. arendaș cu câteva pogoane. 2. negustor străin plătitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiată. 4. contribuabil care, plătind darea numită „ruptă”, era scutit de orice bir. Vezi definitia »

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uș. Vezi definitia »

românaș, românași s. m. (dim., iron.) ins / individ necunoscut. Vezi definitia »