stricní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. – 2. A înțepa, a împunge. – 3. (Banat) A zgudui. – 4. A striga, a răcni. Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Der. stricnea (var. stricneală), s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură). Vezi definitia »

BOZIENI, com. în jud. Neamț; 2.965 loc. (1991). Importantă așezare geto-dacică (se.c 2 î.Hr.-2. d. Hr.). Vezi definitia »

întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice. Vezi definitia »

croncăní (a croncăni) vb., ind. prez. 3 sg. cróncăne / croncănéște, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 să cróncăne / să croncăneáscă Vezi definitia »

PREVENÍ vb. IV. tr. 1. A înștiința dinainte; a avertiza. 2. A preîntâmpina, a înlătura. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. [P.i. prevín, conj. -vină. / cf. fr. prévenir, lat. praevenire]. Vezi definitia »