FETIȘÍSM s. n. 1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor. 2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente. 3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată. 4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite. (< fr. fétichisme) Vezi definitia »

IDIOMATÍSM, idiomatisme, s. n. (Rar) Idiotism. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatisme. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent). Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. (< fr. pompiérisme) Vezi definitia »

SEPARATÍSM s. n. Tendință de separare, de desprindere dintr-un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. Vezi definitia »