arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832). Vezi definitia »

INVÁR s. n. oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. (< fr. invar) Vezi definitia »

rostár, rostáre, s.n. (reg.) 1. unealtă de rostuit pânza. 2. cui mic al rotarului. Vezi definitia »

SONÁR s. n. detector sonic pentru obiecte subacvatice, analog cu radarul, care în locul undelor electromagnetice folosește unde elastice. (< fr., engl. sonar) Vezi definitia »

PARALITERÁR, -Ă adj. referitor la paraliteratură. (< fr. paralittéraire) Vezi definitia »