MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde]. Vezi definitia »

ADRIANOPOL, oraș în Turcia europeană, întemeiat de împăratul Adrian. În 378 d. Hr. vizigoții au nimicit aici armata romană, iar în 1205 țarul Ioniță Caloianul a înfrînt oștile Imp. Latin. Cucerit de turci în 1362, a fost capitala Imp. Otoman între 1362 și 1453. Aici s-a încheiat Tratatul de pace Ruso-Turc (1829), prin care s-a recunoscut, printre altele, independența Greciei, autonomia Serbiei și s-a desființat monopolul turcesc asupra comerțului Țării Românești și Moldovei. Azi Edirne. Vezi definitia »

TRÉMOL s.n. v. tremolo. Vezi definitia »

BORNEÓL s. n. camfor de Borneo. (< fr. bornéol) Vezi definitia »

PROPERGÓL s.m. Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, folosit drept combustibil pentru rachete. [< fr. propergol]. Vezi definitia »