Definita cuvantului nutație
NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu nutație
FOTOMETRÍE s.f. Capitol al opticii care studiază metodele de măsurare a mărimilor caracteristice radiațiilor luminoase. [Gen. -iei. / < fr. photométrie]. Vezi definitia »
COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio]. Vezi definitia »
TERFĂRÍE, terfării, s. f. (Reg.) Masă dată de părinții mirelui, cu ocazia căreia mireasa face daruri socrilor și cumnaților. – Din terfar (puțin folosit, < tearfă) + suf. -ie. Vezi definitia »
ASIMBOLÍE s.f. Incapacitate patologică de a înțelege simbolurile (mai ales pe cele ale limbii vorbite). [Gen. -iei. / < fr. asymbolie, cf. gr. a – fără, symbolon – simbol]. Vezi definitia »
ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume]. Vezi definitia »