REINCARNÁȚIE s.f. Reincarnare. [Gen. -iei. / cf. fr. réincarnation]. Vezi definitia »

INARMONÍE s. f. lipsă de armonie. (< fr. inharmonie) Vezi definitia »

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.). Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință]. Vezi definitia »

COSMOFIZIOLOGÍE s. f. Studiu al acțiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cosmophysiologie. Vezi definitia »