Definita cuvantului obedient
OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu obedient
DEGREVÁNT, -Ă adj. care degrevează. (< fr. dégrevant) Vezi definitia »
AUTOPORTÁNT, -Ă, autoportanți, -te, adj. (Tehn.) Capabil să preia singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportant. Vezi definitia »
APARTENÉNT, -Ă adj. care aparține de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente) Vezi definitia »
COMANDÁNT s. m. cel care deține comanda (unei unități militare, expediții, nave etc.). ( Vezi definitia »
PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând prin ea singură distingerea unei unități de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z